Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că există provocare în situaţia în care investigatorul sub acoperire, prin intermediul unei persoane ce a acţionat sub directa coordonare a acestuia, a determinat inculpatul să săvârşească o tentativă la scoaterea din ţară de droguri de mare risc, inculpatul neavând nici iniţiativa, nici intenţia de a comite fapta, iar fapta nu ar fi fost săvârşită fără intervenţia investigatorului sub acoperire, prin intermediarul acestuia. Înalta Curte a subliniat că utilizarea unor asemenea procedee nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în hotărârile pronunţate în cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei, Vanyan contra Rusiei şi Ramanauskas contra Lituaniei. În consecinţă, constatând existenţa provocării, Înalta Curte a apreciat ca fiind legală şi temeinică soluţia de achitare a inculpatului dispusă de instanţa de apel în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte intenţia, ca element constitutiv al infracţiunii, dar şi datorită modalităţii nelegale de obţinere a probelor de către organul de urmărire penală. (Decizia nr. 2323 din data de 28 iunie 2012 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect infracţiunea de tentativă la scoaterea din ţară de droguri de mare risc)
sursa: http://www.juridice.ro/257644/iccj-investigator-sub-acoperire-provocare