Există momente în viaţa fiecărui şofer când îşi întrebarea firească: este autor sau victimă unui accident rutier? Întrebarea este cu atât mai derutantă în cazul în care doreşti să-ţi repari maşina pe RCA-ul celui care din neatenţie te-a accidentat. De cele mai multe ori, într-o astfel de situaţie, victima trebuie să suporte consecinţele materiale şi psihice ale accidentului. Nu că vinovatul nu ar coopera, ci pentru simplul fapt că asiguratorii au reglementări şi proceduri interne care, din exterior, frizează absurdul dar care-l ajută pe acesta să diminueze la maximum suma de despăgubire şi să lungească termenul de plată după bunul plac.
Primii paşi pe calea spinoasă a RCA
În viaţa fiecărui şofer pot interveni momente nefericite când este implicat într-un accident auto. În cele ce urmează nu ne vom referi decât la situaţia în care şoferul este nevinovat, aflându-se în postura de victimă.
Este cazul, clasic deja, când constaţi că maşina ta este făcută garaj de un alt participant la trafic.
Dacă incidentul nu are ca urmare decât pagube materiale, există şansa ca cei doi şoferi să se înţeleagă pe cale amiabilă, fără a mai fi necesară intervenţia organelor de poliţie. Într-un astfel de caz, victima ar trebui să completeze împreună cu vinovatul formularul de constatare amiabilă anexat la orice poliţă RCA.
De aici însă începe calvarul!
Aparent simplu de completat respectivul formular ascunde o sumă de capcane pe care le puteţi evita într-un singur mod: să apelaţi la un reprezentant al asiguratorului care a eliberat poliţa RCA. În cazul în care acest lucru este imposibil înarmaţi-vă cu semnătura vinovatului pe formular la care ataşaţi poliţa RCA în original a celui vinovat şi copii după documentul de identitate şi talonului maşinii acestuia.
Cu aceste documente vă prezentaţi singur sau însoţiţi de vinovat în cel mai scurt timp la sucursala cea mai apropiată a asiguratorului care a emis poliţa.
De aici încolo lucrurile ar trebui să decurgă simplu, inspectorul de daune să vă deschidă dosarul de daună după inspectarea autoturismului avariat.
Numai că, toţi asiguratorii au descoperit sistemul “Call Center” unde eşti invitat de inspectorul de daune să suni la un număr care, de obicei, nu este gratuit. Aici va trebui să reluaţi povestea accidentului pe care deja l-aţi explicitat inspectorului de dăună.
La final, cel mai probabil vi se va cere numărul de telefon pentru a fi contact ulterior de un inspector de dăună. Vexat veţi explica situaţia în care vă aflaţi alături de inspectorul de daună care reprezintă societatea.
Atunci veţi afla că de fapt există la sediul central un alt inspector de daună care deschide un dosar electronic şi care trebuie să dea undă verde inspectorului lângă vă aflaţi pentru a face constatarea.
Dacă aveţi noroc s-ar putea, cât staţi la o cafea cu inspectorul din teritoriu, cel de la centru să finalizeze dosarul, dând undă verde inspectorului de daune local să efectueze inspecţia.
Dacă nu, va trebui să vă înarmaţi cu răbdare şi să aşteptaţi resemnat telefonul salvator. Dacă însă veţi insista la Call Center, cerând explicaţii pentru situaţia aberantă în care vă aflaţi, veţi fi informat că între timp se face verificarea poliţiei RCA sau dacă s-a încasat contravaloarea acesteia.
Deblocarea situaţiei se poate face invocând prevederile legale, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) sau Protecţia Consumatorului.
Presupunând că aţi ajuns la momentul constatării, primul pas îl constituie cel de completare a formularului de constatare amiabilă sub atenta îndrumare a inspectorului de daune. Apoi acesta vă va solicita originalul RCA-ului care va fi folosit de societatea de asigurări pentru recuperarea daunelor şi celelalte documente necesare.
Nu ar fi lipsit de interes să aveţi şi un număr de telefon al vinovatului la care inspectorul de daune să-l contacteze şi să-şi explice situaţia creată de neatenţia acestuia.
Asiguratorul spune că reparaţia se poate face în 3 ani, dar Poliţia spune 30 de zile
Odată dosarul de daune încheiat, nu uitaţi să solicitaţi inspectorului dovada de reparaţie care vă permite să circulaţi cu autoturismul avariat până la remedierea avariilor.
Trebuie însă să vă atragem atenţia că, deşi legea asigurărilor vă permite să efectuaţi reparaţia în termen de 3 ani de la data deschiderii dosarului, codul rutier vă obligă să o faceţi în termen de 30 de zile. Astfel, Codul Rutier, la art. 99 alin. 1, pct. 7 menţionează: “Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa I de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice: (7) conducerea unui autovehicul avariat peste termenul de 30 de zile de la data eliberării documentului de constatare a avariei”.
Întrebarea fireasca care se pune odată ajunşi în acest punct este: unde ne reparăm maşina? Conform legii asigurărilor aveţi dreptul de a apela la orice service.
Numai că, în realitate, dacă doriţi să evitaţi ca la finalul reparaţiei cuantumul reparaţiei să nu fie avizat de asigurator, este mai bine să mergeţi la unul din service-urile care au contract cu asiguratorul.
Asta însă nu înseamnă că nu veţi fi scutiţi de surpriza ca la final să trebuiască să acoperiţi o parte din costul reparaţiei din propriul buzunar.
În cazul în care vă îndreptăţi către un alt service decât cel agreat de asigurator, probabilitatea ca o parte din reparaţie să vă revină creşte exponenţial. De ce? Pentru că între asigurator şi service-urile agreate există convenţii şi protocoale de colaborare care limitează şansele de depăşire a devizelor de reparaţie şi a şansei ca dumneavoastră ca păgubit să suportaţi o parte din costurile reparaţiei.
Straniu, dar adevărat! În afara faptului că sunteţi în postura de victimă vă puteţi trezi şi în cea de păgubit, fiind obligat să achitaţi o parte din reparaţie, chiar dacă nu aveţi nici o vină. Aşa că, alegerea va aparţine!
Ca argument suplimentar aducem rezultatele unui studiu statistic realizat în 2011 de către Consiliul Concurenţei şi care subliniază că despăgubirile care trebuie acordate pe baza asigurărilor auto sunt mai reduse în cazul persoanelor care apelează la service-uri care nu sunt agreate de asiguratorul care a încheiat poliţa. A
stfel, 41% dintre păgubiţii pe RCA şi 32% dintre cei care au solicitat despăgubiri pe Casco nu le-au primit deoarece au apelat la un service care nu se află pe lista celor agreate de compania de asigurări.
Teoria că teoria, practica ne omoară!
Pentru a evita o astfel de situaţie legea permite ca într-un caz ideal să faceţi constatarea avariei la un service care vă va elibera şi un deviz estimativ.
În baza acestuia puteţi solicita asiguratorului, în avans, suma de bani cuveniţi drept despăgubire, pentru a face reparaţiile în regim propriu. Adică te duci la asigurare, iei banii şi după aia ori îţi repari maşina, ori faci ce vrei cu banii.
Dar aici există câteva riscuri: asiguratorul să aprecieze reparaţia la un cost foarte mic sau să plătească această sumă cu foarte mari întârzieri, deşi termenul legal de plată este de 10 zile. Este evident că soluţia este utopică şi vă supune unor riscuri foarte mari, aşa că nu vă rămâne decât să cântăriţi atent ce variantă veţi alege.
În varianta în care veţi opta pentru un service care nu are convenţie cu firma de asigurări, după finalizarea reparaţiei, acesta îţi va emite devizul cu care te prezinţi la sediul asiguratorului.
Conform normelor emise de CSA, asiguratorul este obligat să plătească reparaţia în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei.
Numai că asiguratorul poate întârzia cu lunile finalizarea dosarului de dauna, ceea ce poate duce la blocarea maşinii în service şi în mod cert va contesta cuantumul devizului. Din acest motiv, multe service-uri nu accepta maşini reparate pe asigurare, tocmai din întârzierea plăţilor ceea ce degenerează, de cele mai multe ori, în conflicte cu respectivii clienţi.
A treia variantă este aceea de a duce maşina la un atelier auto care are convenţie cu firma de asigurare. Aici, lucrurile ar putea să se mişte mai repede, în ceea ce priveşte dosarul de daună, dar nu mai sunt valabile cele 10 zile de plată.
Mai exact, service-urile se înţeleg cu asiguratorii să plătească la termene mai mari, ceea ce iar poate duce la întârzierea şi blocarea maşinii. Problema aici este că poţi da de un service prost, poţi avea surpriza că ai montate piese proaste în loc de piese originale, etc.
Cert este că niciuna din cele 3 variante menţionate anterior nu este bună.
După ce că omul a avut de suferit şi rămâne fără maşină cât e ea în service, mai trebuie să şi alerge şi să aştepte mult după terminarea reparaţiei.
Chiar dacă service-ul are încheiat un contract cu asiguratorul ce implică decontarea directă până la primirea acordului de plată de la asigurator, maşina va fi sechestrată în service. Poate că expresia este cam dură dar dacă ţinem cont că maşina este proprietate personală, refuzul de a o elibera din service după finalizarea reparaţiilor poate fi uşor încadrat la articolul din codul penal care face referire la sechestrarea unui bun mobil.
Cum această se poate face doar în urma unei decizii judecătoreşti, service-ul ar trebui să-şi susţină respectiva măsură de prevedere printr-o astfel de decizie. Numai că aici există o mică problemă: indiferent de opţiunea de reparaţie pe care o alegeţi, service-ul remediază defecţiunea de la maşina dumneavoastră şi, pe cale de consecinţă, aşteaptă la final banii de la proprietarul maşinii. Că acesta, la rândul său va recupera suma de la asiguratorul legal – aceasta nu mai este problema celui din service. Oricum aici există o lungă polemică şi să-i lăsăm mai curând pe jurişti să se pronunţe.
Reparaţia, între dorinţă şi realitate
Să presupunem că ajungeţi într-un final şi la un service în care doriţi să faceţi reparaţia. Prima etapă pe care trebuie să o depăşiţi este constatarea care se face de către personalul autorizat al service-ului şi care va releva probabil şi alte avarii decât cele consemnate în dosarul de daune.
Constarea respectivă se remite inspectorului de daună care decide dacă este de acord sau nu cu noile avarii descoperite în service şi cum se va face remedierea: prin înlocuire sau prin reparaţie.
Degeaba veţi solicita dumneavoastră înlocuirea piesei avariate sau revopsirea integrală a unui element de caroserie. Dacă inspectorul de dauna consideră că nu este cazul, nu aveţi decât să vă plecaţi în faţa deciziei acestuia.
Sau, mai aveţi calea contestaţiei deciziei în instanţă, unde trebuie să aduceţi argumente solide rezultate în urma unei expertize calificate. Alţi bani, altă distracţie, alt timp pierdut.
Să presupunem că sunteţi în situaţia fericită în care asiguratorul dă avizul de reparaţie şi se trece la treabă. Nu vă bucuraţi prea tare.
Conform procedurilor, aprovizionarea se face de către asigurator în urma unei licitaţii la o dată necunoscută. Service-ul va fi anunţat, eventual, de data probabilă la care vor fi livrate respectivele subansamble. Mai mult, nimeni nu vă va întreba dacă sunteţi sau de acord cu tipul de piese folosite: originale sau after market.
Până la sosirea pieselor dacă aveţi posibilitatea să vă folosiţi maşina sunteţi într-o situaţie fericită.
Dacă avaria implică imobilizarea autovehiculului, trebuie să vă gândiţi cum vă veţi asigura transportul pe perioada reparaţiei. Asta pentru simplul motiv că nici un service din România sau nici un asigurator nu vă va pune la dispoziţie o maşină la schimb.
Aşa că paguba dumneavoastră va creşte proporţional cu cheltuielile generate de această lacună a sistemului şi aici nu aveţi ce face.
Oricum ar fi, maşina odată intrată pe poarta service-ului şi odată făcut procesul verbal de intrare în reparaţie nu va mai părăsi incinta service-ului decât după achitarea reparaţiilor.
Aşa că, gândiţi-vă bine înainte de a lăsa maşina în service pentru că perioada reparaţiei depinde şi de timpul necesar cu aprovizionarea pieselor.
Din acest punct, calitatea reparaţiilor, timpul de execuţie şi tot ceea ce ţine de procesul efectiv de remediere depinde foarte puţin de dumneavoastră. Nici sesizarea CSA-ului sau a OJPC-ului nu va rezolva situaţia, ci de o obicei o va îngreuna. Aşa că… răbdare şi tutun!
În loc de concluzii
Am încercat în aceste rânduri să facem o radiografie a ceea ce înseamnă în mileniul trei remedierea unei avarii la un autoturism generate, nu de lipsa de abilitate sau neatenţia proprietarului, ci de un alt participant la trafic care consideră că portbagajul maşinii din faţă este un loc ideal pentru a-şi parca maşina.
După cum se poate observa între asiguratori există o înţelegere tacită care ţine de implementarea unor proceduri ce îngreunează extrem de mult procesul de constatare şi remediere a unei daune.
Iar dacă este să ne referim la modalitatea de plată aici lucrurile stau şi mai trist. Sfidând prevederile legale asiguratorul despăgubeşte când şi cum vrea muşchiul său păgubitul punându-l de cele mai multe ori în situaţia penibilă de a se certa inutil cu service-ul sau de a achita costul reparaţiei din propriul buzunar, urmând să aştepte apoi sumele cuvenite.
Oricum ar fi, situaţiile în care păgubitul nu trebuie să suplimenteze bugetul de reparaţie din buzunarul propriu sunt din ce în ce mai puţine.
Şi asta pentru simplul fapt că cei de la asigurări nu trebuie să dea seama în faţa nimănui pentru modul în care-şi fac treaba. De aici încolo, vă invit pe dumneavoastră să faceţi comentariile la situaţia existentă în domeniu, la înţelegerile tacite care funcţionează în domeniu ş.a.m.d…
Preluare www.financiarul.ro